|
090. Isus, Prieten minunat |
|
1.Isus, Prieten minunat, Din cerurile `nalte, El pân` la mine S-a plecat, Pe când eram în moarte... M-a scos din foc, m-a scos din val Cu braţul Său cel tare, Şi am, la marea de cristal, Cetate de scăpare! 2.Isus, Prieten minunat Şi bun cât nu se poate, Sunt fericit că L-am aflat, El mă-nţelege-n toate; Şi nici o teamă nu mai am: El duce-a mea povară Şi glasul Său e sfânt balsam, Nimic să nu mă doară...
3.Isus, Prieten minunat, Prin orice-ar fi să vină, Pe braţul Său eu sunt purtată În pace şi lumină; Şi nici un pas pe calea mea El singur nu mă lasă, De parcă-am început deja Vecia cea frumoasă...
|