1.Isus, Prieten minunat,
Din cerurile `nalte,
El pân` la mine S-a plecat,
Pe când eram în moarte...
M-a scos din foc,
m-a scos din val
Cu braţul Său cel tare,
Şi am, la marea de cristal,
Cetate de scăpare!

2.Isus, Prieten minunat
Şi bun cât nu se poate,
Sunt fericit că L-am aflat,
El mă-nţelege-n toate;
Şi nici o teamă nu mai am:
El duce-a mea povară
Şi glasul Său e sfânt balsam,
Nimic să nu mă doară...

3.Isus, Prieten minunat,
Prin orice-ar fi să vină,
Pe braţul Său eu sunt purtată
În pace şi lumină;
Şi nici un pas pe calea mea
El singur nu mă lasă,
De parcă-am început deja
Vecia cea frumoasă...